Donald Trump și reușitele sale

Donald Trump este al patrulea copil al lui Fred Trump, un dezvoltator imobiliar din New York, şi al Mary Anne MacLeod Trump, o femeie casnică implicată în diferite acte de caritate, dar care îşi ajuta şi soţul în afaceri. Fratele mai în vârstă a lui Donald, Fred Trump Jr. a fost pilot şi a murit la vârsta de 43 de ani din cauza alcoolismului. Acest lucru l-a determinat pe Donald să evite atât alcoolul, cât şi ţigările.

Cu toate că provenea dintr-o familie bogată, se aştepta să lucreze în cadrul companiei tatălui său şi din cauza purtării sale la şcoală a fost trimis la academia militară pentru a fi responsabilizat. În prezent, se poate observa respectul reciproc dintre el şi militari. Mai târziu, a studiat la Wharton School, la Univeristatea din Pennsylvania, şi a devenit fiul favorit. Cu un ajutor financiar din partea tatălui său, acesta a intrat în afacerile familiei, a ajutat l-a extinderea portofoliului companiei şi a preluat conducerea în anul 1971, redenumind-o Trump Organization. După moartea tatălui său, care a fost o sursă de inspiraţie, a extins proiectele firmei până în Manhattan, a tranformat hotelul Commodore în Grand Hyatt, a ridicat Trump Tower, una dintre cele mai faimoase clădiri, având 68 de etaje, a construit Trump Palace, Trump International Hotel, Trump World Tower, dar şi cazinouri şi multe alte clădiri care îi poartă numele, în Mumbai, Istanbul şi Filipine.

Pe lângă afacerile imobiliare, acesta a intrat în industria divertismentului, cumpărând în anul 1996 Miss Univers, Miss USA şi Miss Teen USA. În 2003, a găzduit timp de 14 sezoane celebra emisiune televizate The Apprentice, creată de Mark Burnett, în care se oferea ca premiu un post la conducere în cadrul Trump Organization. Acesta a apărut în trei casete VHS făcute de Playboy şi în seriale şi filme celebre, precum Sex and the City şi Home Alone: Lost in New York, cel din urmă fiind filmat în Plaza Hotel, deţinut la acea vreme de el. În anul 1987 a scris prima sa carte, Trump: The Art of the Deal, clasată pe primul loc în lista New York Times Best Seller.

În ceea ce priveşte viaţa sa amoroasă, Donald Trump a fost căsătorit de trei ori. În urma căsătoriei cu Ivana Zelnickova, au rezultat trei copii – Donald Jr., Ivanka şi Eric – care îl ajută să conducă Trump Organization. În anul 1990 a divorţat de Ivana şi în anul 1993 s-a căsătorit cu Marla Maples, cu care are o fiică, Tiffany. În prezent, este căsătorit cu Melania Knauss şi au împreună un fiu, Baron William.

Trump: Never Give Up este una dintre cărţile de succes scrise de Donald Trump, în care tratează un prim subiect important din viaţa acestuia: „nu”-urile de care s-a izbit toată viaţa, începând cu momentul în care a intrat în afaceri, când se zvonea că tot oraşul New York va intra în faliment. Astfel, a învăţat că în orice ai face trebuie să îţi urmezi instinctul înainte de toate şi să iei orice „nu” ca pe o provocare. Prin urmare, Donald Trump este un om optimist, care caută soluţii pentru orice tip de problemă şi nu se lasă doar pentru că drumul spre succes este greu.

El îşi sfătuieşte cititorii să aibă curajul să îşi îndeplinească visele. Le oferă exemplul propriului succes, dar şi exemplul unor personalităţi precum Winston Churchill, care şi-a îmbunătăţit talentul oratoric exersând în fiecare zi. În această carte relatează momentul în care un tânăr angajat care nu mai vorbise în public niciodată, a decis că nu va putea niciodată să vorbească în faţa altor oameni. Într-o zi, Trump nu a putut ajunge la o întâlnire care presupunea şi ţinerea unui scurt discurs. Încă de la început, a avut sentimentul că angajatul său ar fi potrivit şi i-a dat şansa să îşi înfrângă temerile. „He told me, «I don't do public speaking.» I said to him, «You do now.» End of conversation. Do you know what? He's become an accomplished speaker. Courage isn't the absence of fear, it's the conquering of fear.” Datorită lui, tânărul a devenit un foarte bun orator. Concluzia pe care o oferă la sfârşitul istorisirii este că cel mai interesant lucru legat de curaj este că te va ajuta să acţionezi în mod corect, să te concentrezi pe oportunităţile care ţi se oferă, nu pe probleme.

Ca orice personalitate importantă, Trump primeşte scrisori în fiecare zi. A fost surprins când, printre teancurile aflate în biroul său, a găsit o scrisoare de la educatoarea sa. Aceasta a menţionat faptul că, dintre toţi copiii, el nu se oprea niciodată din a pune întrebări, oricât de indiscrete erau. Înainte de a-i mulţumi doamnei pentru răbdarea oferită la acea vreme, a specificat faptul că încă pune o mulţime de întrebări şi că această atitudine l-a ajutat să ajungă acolo unde şi-a dorit. Mai mult decât atât, afirmă că oamenii care intră în biroul său sunt surprinşi de întrebările pe care le pune. El oferă spre exemplu momentul în care nu se putea decide ce chiuvetă să aleagă pentru baie. A aşezat trei variante pe canapeaua din biroul său, urmând să ceară părerea fiecărei persoane care venea şi un argument pentru alegerea făcută. Astfel, a deschis subiecte la care nu se aştepta şi a aflat câteceva despre gusturile lor. Sfatul pe care îl oferă cititorilor, în urma acestor confesiuni, este să îşi cultive simţul pentru cunoaştere.

Aceste experienţe îl arată deschis faţă de cei din jur, interesat de poveştile şi dorinţele celor cu care interacţionează. În general, oamenii îl văd pe Donald Trump ca pe un om de afaceri şi un om politic serios şi sunt surprinşi când au ocazia să îl vadă râzând şi să îl cunoască cu adevărat. Empatia şi abilităţile sale de comunicare reprezintă unul dintre motivele pentru care o mulţime de oameni îi sunt şi îi vor rămâne loiali.

În Trump: Never Give Up, Trump relatează întâmplări din care a avut de învăţat sau care i-au stârnit amuzamentul – de la afacerile imobiliare până la momentul în care a rămas fără jachetă atunci când a trebuit să ţină un discurs în Las Vegas.

Un lucru pe care orice persoană publică pune preţ este vestimentaţia. Deşi nu pare, şi Donald Trump este atent la ţinuta sa, însă îşi asumă orice eşec în această privinţă.

„Everyone gets egg on his face sometimes, including me. Screwups may not seem so funny at the time, but at least they make life interesting. Fortunately, in almost every instance, even big goofs can work out for the best. I know that sounds clichéd but it happens to be true.”

Prin urmare, liderul politic îşi sfătuieşte cititorii să profite de orice moment, să se scoată din situaţii mai puţin plăcute cu comportamentul, care trebuie să fie relaxat, asumat. Acesta sugerează faptul că problemele ar trebui luate pe rând, în loc să fie înlăturate, iar obstacolele ar trebui înfruntate şi transformate în ceva pozitiv. Ideile ar trebui adaptate în funcţie de situaţie şi clipa ar trebui trăită la maximum. Astfel vorbeşte un lider politic carismatic, un învingător, un om care este în centrul atenţiei, chiar dacă de multe ori nu dorit, de la care cetăţenii au de învăţat nu doar disciplina.

Donald Trump are câteva ţinute standard pe care le respectă. The Time l-a comparat cu Ronald Wilson Reagan, cel de-al patruzecilea preşedinte al Statelor Unite ale Americii. Nu întâmplător, tema vestimentaţiei, asemeni temei sale de campanie, este readucerea vremurilor când America avea parte de glorie.

Aceasta nu renunţă niciodată la costumul său când îşi face apariţia în public, fie că este purtat cu cravată, fie că este purtat cu celebra lui şapcă de baseball pe care scrie Make America Great Again, la care apelează când participă la un eveniment care se ţine în aer liber. Întotdeauna îşi poartă costumele cu o cămaşă albă şi descheiate pentru a accentua cravata. El preferă costumele gri, albastru închis şi de culoarea cărbunelui, spre deosebire de Barack Obama, care a purtat la un moment dat un costum crem. Contrastul dintre pielea acestuia şi costum nu a fost bine văzut de critici. Cu toate că liderii lumii au început să se îmbrace casual, Trump face o impresie bună cu ţinutele sale old school. Acesta este adeptul costumelor boxy, care îl fac să pară mai mare în umeri şi îi conferă masculinitate. The Time aseamănă look-ul său cu cel al lui Neil Patrick Harris, chiar dacă este mai modern.

În ceea ce priveşte cravata, preşedintele preferă culorile puternice, precum roşu, care aduc aminte de anii ’80. De altfel, această culoarea a fost asociată cu partidul Republicanilor. Rareori este văzut cu o cravată în dungi. Lungimea cravatei sale trece întotdeauna de catarama de la curea, şi, cu toate că moda nu recomandă acest lucru, este o altă notă personală a ţinutelor sale. Mike Pence, al 48-lea vicepreşedinte al Statelor Unire ale Americii, i-a călcat pe urme când şi-a făcut apariţia la convenţia naţionlă a republicanilor. În articolul dedicat vestimentaţiei lui Donald Trump, The Time chiar face haz de această întâmplare, scriind că look-urile au semănat atât de mult încât s-ar fi putut spune că Trump a fost croitorul său. Cu toate că mulţi bărbaţi preferă să poarte butonii doar la ocazii speciale, din ţinuta lui Donald nu lipsesc niciodată. Donald Trump nu şi-a făcut niciodată apariţia în public dezbrăcat de jachetă şi cu mânecile cămăşii sumetecate, aşa cum apărea Barack Obama adesea.

Prin urmare, preşedintele Donald Trump este un exemplu de seriozitate şi curaj în acelaşi timp şi în cazul vestimentaţiei. Chiar dacă nu iese tot timpul în evidenţă pentru ţinute, cât iese în evidenţă pentru firea sa nonconformistă, este de apreciat pentru că şi-a impus un cod vestimentar pe care îl respectă cu stricteţe.

În schimb, soţia sa, Melania Trump, îşi adaptează ţinutele în funcţie de fiecare apariţie. În general un exemplu de eleganţă şi bun gust, aceasta a stârnit o întreagă discuţie când a purtat o jachetă cu mesajul I really don't care, do u? când a vizitat un centru de detenţie pentru copii. Astfel presa a conceput teoria conform căreia Melania i-a transmis un mesaj soţului său prin purtarea acestei piese vestimentare. S-au înşelat, întrucât Donald a scris o explicaţie pe Twitter, şi anume că Prima Doamnă s-a referit la ştirile false din mass-media.

După vestimentaţie, atenţia este îndreptată spre limbajul trupului. Pe lângă expresia facială, se pare ca mâinile sunt a doua parte a corpului care spun uneori mai mult decât am vrea. Expertul în limbajul trupului. Mary Civiello a realizat un studiu în acest sens pentru postul de televiziune BBC. Donald Trump este o persoană foarte sugestivă din acest punct de vedere, gesturile sale fiind uneori scăpate de sub control şi descrise ca fiind agresive. Aceasta a alcătuit un top 5 gesturi pe care preşedintele le utilizează frecvent şi care îi dezvăluiesc caracterul.

Aceasta este de părere că Donald Trump nu a fost instruit în ceea ce priveşte limbajul trupului şi că este adesea judecat după anumite gesturi care nu sunt intenţionate, ci sunt pur şi simplu executate în mod natural. Primul gest pe care aceasta îl remarcă este excutat cu una dintre mâini, iar denumirea dată de ea descrie exact mişcarea pe care acesta o face: un L şi o ciupitură. Acesta ridica deseori mâna făcând un ochi cu degetul mare şi cu degetul arătător, apoi îşi schimbă poziţia degetelor formând litera L. Civiello spune că gestul arată ceva precis şi este folosit de Trump atunci când acesta are un punct de vedere bine formulat. Gestul care ocupă locul doi în topul alcătuit de expert nu indică siguranţă. Aceasta consideră că este un gest în defensivă şi că este menit să atragă atenţia asupra unui aspect foarte important, însă sperie oamenii de cele mai multe ori. Al treilea gest este arătatul cu degetul spre mulţimea căreia i se adresează, un gest făcut şi de Bill Clinton, însă într-o manieră diferită, deloc acuzatorie. Al patrulea gest seamănă cu o împărţire, iar Mary îl traduce prin precizie şi determinare şi este folosit pentru a cere ca un anumit lucru să fie făcut. Locul al cincilea este ocupat de gesturile incontrolabile, care nu pot fi interpretate, dar generează nelinişte pentru cei care îl privesc gesticulând.

Prin urmare, hotărârea şi siguranţa lui Donald se poate observa şi din anumite gesturi pe care le face. Desigur, există şi momente în care, fiind implicat trup şi suflet într-un anumit subiect, face gesturi pline de forţă, agitate, care stârnesc amuzamentul. Un lucru este cert: nimeni nu poate trece cu vederea o asemenea gestică. Toată atenţia este îndreptată asupra sa, încă din momentul în care urcă pe scenă.

Donald Trump este un model din foarte multe puncte de vedere şi şi-a asumat rolul de mentor scriind cărţi de afaceri într-o manieră motivaţională. Multe dintre sfaturile sale se referă la atitudinea pe care un om de succes trebuie să o aibă. Acesta îşi sfătuieşte cititorii să nu renunţe niciodată, să se bucure şi să înveţe din orice întâmplare şi să facă ceea ce le place pentru a ajunge acolo unde îşi doresc. De asemenea, cărţile sale sunt un omagiu adus Americii, pe care o iubeşte şi pentru care a realizat cel mai important lucru din viaţa sa: obţinerea funcţiei de preşedinte a Statelor Unite ale Americii.

În The America We Deserve, spune că ideea de bază este că un lider politic care nu va face faţă presiunilor, va risca visul American, cel pe care l-au avut şi părinţii săi şi care l-a făcut să îşi dorească să ajungă în vârf.

În Trump: Never Give Up, acesta povesteşte cum s-a luptat pentru steagul American. Mai exact, ca dovadă a iubirii sale faţă de America, a agăţat un steag American imens la clubul său de golf, Trump National Golf Club, din Los Angeles şi s-a împotrivit atunci când i s-a spus că este mult prea mare, susţinând că înseamnă foarte mult pentru el.

În prezent, Trump a creat un program numit Buy American, care se bazează pe două reguli: Buy American and Hire American. Printr-un ordin executiv, acesta va susţine acest proiect pentru consolidarea proiectelor de infrastructură şi încurajează cumpărarea produselor americane.
În anul 1990, acesta declara pentru Playboy că este 100% sigur că nu îşi doreşte să devină preşedintele Statelor Unite ale Americii. Însă a mai adăugat faptul că ar accepta această situaţie doar în cazul în care ar vedea că ţara se duce pe apa sâmbetei. Prin urmare, Donald s-a văzut dator să vină în ajutorul Americii, să candideze la preşedinţie şi să salveze naţiunea. Acesta consideră că americanii au nevoie de un lider ca el, un lider carismatic care a candidat pentru binele cetăţenilor, pentru visul American, nu pentru interesele proprii.

Ceea ce a făcut interesante alegerile prezidenţiale din anul 2016 a fost în primul rând, candidatura lui Donald Trump, care deşi nu provenea din sfera politică, a reuşit să înfrângă rând pe rând componenţii Partidul Republican (ultraconservatori, creştini-sociali, intelectuali libertarieni, veterani), aducând aminte de vremurile când Ronald Reagan îl învingea pe Richard Nixon, în anul 1986. În al doilea rând, a fost confruntarea dintre acesta şi Hillary Clinton (nu e de mirare faptul că ecoul acestei confruntări a fost atât de puternic), fostul secretar de stat al Statelor Unite, rupând America în două jumătăţi.

Acesta a ştiut că ceea ce îl diferenţiază de ceilalţi candidaţi îi va fi de folos şi nu a ezitat să sublinieze acest lucru de fiecare dată când a avut ocazia. Spre deosebire de contracandidaţii săi, acesta nu are cum să se lase influenţat de grupurile de interese care controlează politica. „În opinia mea, politicienii vorbesc mult, dar nu fac nimic. Discută mai tot timpul. În fiecare seară participă la dezbateri. Eu nu fac asta. Eu construiesc - am creat numeroase locuri de muncă. Am înfiinţat şi dezvoltat o companie extraordinară. Fac o mulţime de lucruri.”

Se crede că succesul lui Trump în campania electorală se poate datora şi candidatei sale, care s-a dovedit a fi întocmai aşa cum a descris o competitorul ei, „o oglindă a lumii politice denunţate de Trump, ea reflectând nu doar imaginea desuetă a formelor sale plate şi lipsite de sinceritate ale corectitudinii politice şi acţiunii afirmative”. Trump a sugerat chiar că aceasta ar trebui să se afle în închisoare. Iar pe Barack Obama l-a invitat indirect să joace golf pe unul dintre terenurile sale, afirmând că ar fi mai bine să plece cât mai devreme din funcţie. De asemenea, face referire la Obamacare ca la o măsură ce va aduce pagube Americii. În prezent, Donald Trump este des comparat cu fostul preşedinte al Statelor Unite, Barack Obama. Plin de viaţă, Obama părea un lider excepţional, însă s-a dovedit a fi contrariul, un preşedinte care nu a putut să facă America, o ţară cu un potenţial incredibil, să îşi redobândească măreţia şi acest fapt este unul dureros. Din acest motiv, a promis că odată ajuns preşedinte, va abroga şi înlocui Obamacare, va pune capăt decretului privind imigraţia şi iniţiativei Common Core, va construi un zid la graniţa de Sud a Americii şi va pune Mexicul să îl plătească, va găsi un nou general pentru armată, care să o facă imbatabilă şi că va avea grijă de veterani, va fi dur cu ISIS, va opri primirea armelor nucleare de către Iran, va reface infrastructura ţării la o treime din preţ, va salva Medicare şi Medicaid şi va face tot posibilul să scape America de fraudă.

Câteva dintre aceste promisiuni au început să fie îndeplinite din primele săptămâni la Casa Albă. Este un preşedinte care trebuie luat în serios întrucât, spre deosebire de ceilalţi lideri politici, şi-a investit averea, timpul şi reputaţia pentru a fi în funcţia de preşedinte al Americii.

„Cu alte cuvinte, nu îl subestimaţi pe Donald Trump. Dacă nu îl luaţi în serios, măcar luaţi-i în serios tentative. La momentul la care scriu aceste lucruri, Trump este implicat pe termen lung în cursa electorală şi a deschis larg băierile pungii. Întrebat, în timpul unei apariţii la bâlciul annual Iowa State Fair (15 august 2015), dacă ar fi dispus să pună la bătaie un miliard de dolari, din banii proprii, pentru această campanile, a replicat: Da, aş face-o, dacă ar fi nevoie. La urma urmelor, câştig 400 de milioane de dolari pe an, aşadar, ce mai contează?”

Nu mai este loc de îndoială legat de motivul principal pentru care Donald Trump a fost ales în campania electorală din 2016. Votanţii l-au urmărit cu fascinaţie, l-au admirat şi comparat cu ceilalţi candidaţi şi au votat persoana care le-a atins o coardă sensibilă. Acesta poate face ceea ce alţi politicieni nu pot face, întrucât restul oamenilor politici sunt controlaţi de cei care fac lobby, de donator şi de propriile interese, mult mai importante decât interesele cetăţenilor, interesele comune.

Odată ajuns la preşedinţie, Trump a început să emită o serie de ordine executive pentru a îndeplini promisiunile făcute în campania electorală. Prima promisiune făcută şi îndeplinită a fost reducerea tututror sarcinilor economice nejustificate şi de reglementare, impuse de ACA, (Affordable Care Act) până la suprimarea legii. Următorul ordin a fost securizarea graniţelor prin construirea unui zid de-a lungul graniţei dintre SUA şi Mexic. Acest proiect nu a fost privit cu ochi buni de către preşedintele Mexicului, Enrique Pena Nieto, care a declarat că „Mexicul nu crede in pereţi” şi că nu va plăti pentru ceea ce are să îi despartă. Acesta ar putea fi un alt motiv pentru care Donald Trump poate fi considerat un lider periculos, o ameninţare: duce la bun sfârşit orice îşi propune. Ironia face că s-ar putea să fie singurul preşedinte care chiar se ţine de promisiunile făcute în campania electorală.

Cetăţenii americani s-au săturat de oameni politici care fac promisiuni în campaniile electorale, cu toate că nu au realizat nimic semnificativ de-a lungul timpului şi nu pot fi luaţi drept exemplu. Bazându-se pe marea dezamăgire produsă de politicieni, Donald Trump a reuşit să capteze atenţia mass-mediei şi a alegătorilor. În lucrări scrise de el, precum The America We Deserve, Time to Get Tough: Making America #1 Again şi Crippled America: How to Make America Great Again, se găsesc schiţe ale campaniei electorale. Acestea reprezintă o parte din platforma sa politică.
În prezent, Statele Unite ale Americii au atins un nou rating economic, mult mai bun decât se aştepta în primul trimestru, iar acest această performanţă se datorează abilităţilor lui Trump. Este pentru prima oară din anul 2015, când PIB-ul a depăşit procentul de 3%. Creşterea economică a atins procentul de 3,6%. Studiile arată că majoritatea americanilor sunt mulţumiţi cu finanţele personale, situaţia financiară generală fiind la cel mai înalt punct numeric, din 2002 până acum. Cu toate că o parte din cetăţenii trimişi în SUA din Mexic aduc pericole (droguri, crime, violuri), acesta s-a ţinut de promisiunea din campania electorală, şi anume, a creat locuri de muncă pentru ei.

Experienţa sa în domeniul afacerilor îl ajută să regândească politica din postura de businessman. Un exemplu semnificativ pentru acest fapt este momentul când aduce în vedere schimbarea articolului 5 şi nu se fereşte să considere nefavorabile parteneriatele cu China şi Rusia şi să declare Muntenegru un stat mic şi agresiv care poate porni Al Treilea Război Mondial. Articolul 5 al tratatului prevede apărarea tuturor statelor membre în caz de atac. Aceste declaraţii au stârnit o mulţime de reacţii negative atât în presă, cât şi în rândul reţelelor de socializare şi a fost acuzat că nu ştie cum funcţionează NATO. După întâlnirea cu Vladimir Putin, Trump a declarat într-un interviu că Muntenegru nici măcar nu plăteşte pentru protecţia oferită şi nu este deloc corect ce se întâmplă. Dacă dăm câteva file în urmă, ajungem la momentul campaniei sale prezidenţiale, când acesta a afirmat că, în calitate de viitor preşedinte al Statelor Unite, nu va sări în ajutorul statelor membre atacate dacă acestea nu îşi îndeplinesc îndatoririle faţă de Alianţă. Şi ca orice businessman, acesta s-a ţinut întocmai de cuvânt.

Revenind la interviul cu Mr. Carlson, Trump a încheiat aşa cum ne-a obişnuit, ironizându-l pe reporter. „Add that to your little equation on Montenegro.” Prin urmare, liderul nu se lasă intimidat de nici cel mai bine pregătit jurnalist şi, aşa cum mentorul său l-a invăţat, când este atacat, nu se lasă mai prejos, ci atacă şi mai tare.